Simțiri de toamnă

Azi iar e toamnă prin păduri, prin munți și prin câmpie... Cu iz de frig, cu frunze-n vânt, cu nuanțe te-mbie Să vii mai des să îi admiri misterul transformării, Ca până anul viitor să nu o dai uitării.   Să nu îi uiți parfumul de fructe și de rouă, Nici zilele mai scurte când... Continue Reading →

Advertisements

Uitare

  Mai sunt zile, și nopți mai vin Când gândurile toate Le-ndrept spre tine și suspin: Atâta se mai poate   Cu ochii sufletului văd ce lumea nu percepe: Privirea, Zâmbetul, Uimirea. Dorința, Plânsul, Împlinirea. Ființa, Scopul, Întâlnirea. Detalii ce cu greu acum mai știi a le pricepe.   Ecoul spuselor dintâi Nu s-a pierdut... Continue Reading →

Pe câmp

Un fragment din romanul Desculț al lui Zaharia Stancu. Mi-a plăcut la nebunie. Enjoy!   "N-ați petrecut nici o noapte pe câmp? Cine a spus că noaptea câmpul doarme? Noaptea, câmpul trăiește. Fiecare fir de iarba trăiește, pe fiecare fir de iarbă lunecă gâze, gâze si alte vietăți care stau ascunse ziua în cutele ierburilor, la... Continue Reading →

Detalii

Cu pana unei priviri Mi-ai atins sufletul Și inima. Și ai îngreunat, cu-atâta ușurință, A mea trăire, A mea voință.   Simplele înțelesuri din vorbe, Din jocuri și povești Le-ai luat. Și ai aprins în mine setea de poezie, Dorul de vis Și de copilărie.   Cu tine ai luat în grabă Bucăți din suflet... Continue Reading →

Vremea lor

Ahhh..de mult așteptam să mă inspire ceva, orice, pentru o nouă poezie. Fulgii de acum câteva zile mi-au oferit exact ce aveam nevoie: amintiri și inspirație Cu gândul la iarnă am înșirat niște cuvinte. Enjoy!   Vremea lor   Se văd căzând în dans fermecător; Au și simțit că-i iarnă – vremea lor. Doi fulgi... Continue Reading →

Timpul…

A trecut ceva vreme...ceva timp. M-am înțeles bine cu el, cu timpul, în toată această perioadă. Am citit ceva draguț zilele astea. Enjoy! ”Lasă timpul să-și treacă mâna prin părul tău, să te cuprindă de mijloc și să te poarte cum numai el știe către un tărâm luminat de clipe mai senine. Doar lăsându-te în... Continue Reading →

E-un cântec tot ce sunt…

Primele iubiri de Nicolae Labiș 1. Azi, iată, am văzut un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Vin cerbii mei în goană să se-adune Şi către el privirile-şi ţintesc- Un codru nesfârşit de coarne brune, În care mii de stele strălucesc. Sosind din dunga zării de argint, Vin păsările-mi mari de sărbătoare Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,... Continue Reading →

Hai la munte!

Ne-am lepădat de zile grele, De sorţi şi de gurile rele Şi-am evadat la umbra lui, La umbra muntelui.   Acolo uiţi trist să mai fii, Ţi-aduci aminte bucurii, Găseşti în el seninătate Şi uiţi de toate.   Acolo, printre spini şi flori, Întrezăreşti mii de culori, Îţi dai seama că viaţa toată E colorată.... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑