Tag Archive | iubire

E-un cântec tot ce sunt…

Primele iubiri

de Nicolae Labiș

1.

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi către el privirile-şi ţintesc-
Un codru nesfârşit de coarne brune,
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint,
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mişcătoare;
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.

 

Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

Advertisements

Dacă n-ai amintiri…

Îmi amintesc de nopțile de vară și de cele de iarnă. Cu cer senin/ din cer senin. Și stele. Și cântece auzite de prea puțini oameni. Cât de frumos! Cu așa amintiri frumoase în gând să tot adormi!

Un cântecel deosebit, cu versuri de o mare însemnătate pentru mine. Enjoy!

(P.S: eu încă nu am dormit într-un pat făcut din fân. )

 

1. Dacă n-ai dormit o dată într-un pat făcut din fân,
Dacă n-ai visat sub lună, trist eşti tu şi eşti bătrân;
Dacă n-ai iubit o dată mai presus decât orice,
Dacă n-ai ştiut că-n viaţă tot ce e, iubire e.

R: Dacă n-ai amintiri
N-are rost să-ţi spun că timpul a trecut.
Dacă n-ai amintiri
N-are rost să-ţi spun ce-ai pierdut

2. Dacă n-ai trăit o noapte sus pe munte lângă foc
Înseamnă că n-ai fost tânăr sau că n-ai avut noroc.
Dacă n-ai privit lumina când răsare soarele,
Dacă n-ai ars niciodată într-un foc de dragoste.

Tu iubești?

Scrisoarea I a Sf. Apostol Paul către Corinteni, capitolul 13.

1. Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

2. Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic.

3. Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.

4. Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte.

5. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit].

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.

8. Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi.

9. Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte,

10. însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti.

12. Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13. Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.